Există o taină adâncă în obiceiul creștin de a da copilului, la botez, un nume de sfânt. Nu este vorba despre o simplă tradiție sau un obicei cultural, ci despre un act duhovnicesc cu urmări pentru toată viața: din clipa botezului, creștinul intră într-o legătură vie cu sfântul al cărui nume îl poartă.
De ce primim la botez numele unui sfânt?
Practica de a boteza copiii cu nume de sfinți este veche în Biserica Ortodoxă și izvorăște din credința că sfântul devine, prin aceasta, ocrotitor și mijlocitor al celui botezat. Sfântul Apostol Pavel scrie că „suntem împreună-cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu” (Ef. 2:19), subliniind că legătura dintre noi și sfinți nu este simbolică, ci reală, întemeiată în Trupul tainic al lui Hristos — Biserica.
Atunci când preotul rostește la Sfântul Botez numele nou-botezatului, înscriindu-l în comuniunea Bisericii, acel sfânt devine pentru totdeauna un prieten și rugător înaintea lui Dumnezeu. Sfinții nu sunt morți — ei trăiesc în Hristos („Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” — In. 11:25) și mijlocesc neîncetat pentru cei care le poartă numele.
Cum îți afli sfântul ocrotitor
Fiecare zi a anului bisericesc este dedicată unuia sau mai multor sfinți. Calendarul ortodox este, de fapt, o icoană a timpului sfințit — o înșiruire de praznice și comemorări care mărturisesc că istoria mântuirii continuă în sfinții fiecărui veac.
Pentru a-ți afla sfântul ocrotitor, caută în calendarul ortodox ziua în care este pomenit sfântul cu numele tău. Există situații când același nume este purtat de mai mulți sfinți — în acest caz, creștinul alege în mod liber sfântul cu care simte o legătură mai vie, sau pe cel a cărui zi cade cel mai aproape de data nașterii sale.
- Dacă te numești Nicolae, sfântul tău este prăznuit pe 6 decembrie — Sfântul Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, unul dintre cei mai iubiți sfinți ai lumii ortodoxe, cunoscut pentru mila și minunile sale.
- Dacă te numești Gheorghe, prăznuiești pe 23 aprilie — Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, biruitor al răului și ocrotitor al celor nedreptățiți.
- Dacă te numești Maria, ai mai multe zile de ales: Adormirea (15 august), Nașterea (8 septembrie) sau alte praznice ale Maicii Domnului, ea fiind ocrotitoarea prin excelență a celor cu acest nume.
Cum îl cinstești pe sfântul tău ocrotitor
Ziua numelui — onomastica — este, în tradiția ortodoxă, mai importantă decât ziua de naștere, pentru că celebrează intrarea în comuniunea sfinților prin Botez. Este o zi de rugăciune, nu doar de petrecere.
Rânduiala tradițională cuprinde:
- Participarea la Sfânta Liturghie și, unde este cu putință, Sfânta Împărtășanie
- Citirea acatistului sau a paraclisului sfântului respectiv
- Aprinderea unei lumânări la icoana sfântului în biserică sau în casă
- Un dar pentru cei nevoiași, ca mulțumire lui Dumnezeu pentru darul vieții
Dar legătura cu sfântul ocrotitor nu se oprește la ziua numelui. Creștinul este chemat să-l cheme în rugăciune ori de câte ori are nevoie — în boală, în necaz, în ispite. Mulți creștini se roagă zilnic: „Sfinte (numele), roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, păcătosul!” Cu aceeași încredere se roagă și cei aflați în suferință adâncă sau în așteptare îndelungată, cum fac femeile care cer de la Dumnezeu darul pruncilor, încredințând rugăciunea sfântului lor ocrotitor.
Un prieten pentru veșnicie
Sfântul ocrotitor nu este un talisman sau o figură mitologică. El este un frate întru Hristos, un om care a trecut prin ispite și suferințe, care a biruit prin harul lui Dumnezeu și acum se roagă pentru cei ce-i poartă numele. Legătura cu sfântul tău este, în fond, o legătură cu toată Biserica cerească.
Mântuitorul ne-a spus: „Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide” (Mt. 7:7). Sfântul ocrotitor este unul dintre cei prin care această ușă a rugăciunii se deschide mai cu înlesnire — căci el știe, din propria viață, cât de mult are omul nevoie de mila lui Dumnezeu.
