La 1 octombrie, Biserica Ortodoxă prăznuiește Acoperământul Maicii Domnului — un praznic a cărui rădăcină se află într-o vedenie minunată petrecută în Constantinopol, cu mai bine de o mie de ani în urmă. Nu este un praznic împărătesc în sens strict, ci o sărbătoare a ocrotirii materne pe care Preasfânta Născătoare de Dumnezeu o poartă neîncetat asupra Bisericii lui Hristos.
Vedenia de la Vlaherne
Totul a pornit din vestita Biserică a Vlahernelor din Constantinopol, ctitorită în veacul al V-lea și înzestrată cu una dintre cele mai prețuite relicve creștine: omoforul — vălul Maicii Domnului. Drept-credincioșii obișnuiau să se adune acolo pentru privegheri de noapte, cerând mijlocirea Preasfintei Fecioare.
Într-o noapte, în jurul anului 910 d.Hr., în vremea împărăției lui Leon al VI-lea înțeleptul, Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos — un slav trăitor în Constantinopol, care împlinea cu bună-știință nebunia pentru Hristos spre dobândirea smereniei — a căzut în extaz în timpul privegherii. Cu ochii minții sale cerești a văzut pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu coborând prin ușile împărătești ale bisericii, însoțită de Sfântul Ioan Botezătorul, de Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, de mulțime de îngeri și de cete de sfinți.
Maica Domnului a îngenuncheat și s-a rugat multă vreme cu lacrimi pentru tot poporul creștin. Apoi s-a ridicat și a întins omoforul cel luminos ca un acoperământ ocrotitor peste toți cei ce se rugau în biserică. Ucenicul Sfântului Andrei, tânărul Epifanie, a văzut și el vedenia. Când privegherea s-a terminat, acoperământul s-a ridicat la cer — dar ocrotirea Maicii Domnului a rămas.
Ce înseamnă omoforul — teologia unui gest matern
Gestul de a întinde vălul sau mantia asupra cuiva nu este o simplă imagine poetică. Psalmistul cântă: „Sub umbrele aripilor Tale mă voi adăposti” (Ps. 56:1), iar tradiția patristică a văzut în rugăciunea Maicii Domnului o mijlocire neîncetată pentru tot neamul omenesc. Acoperământul ei este prelungirea vie a acestei rugăciuni.
Maica Domnului nu încetează să mijlocească pentru lume — pentru fiecare creștin care aleargă la ea cu credință și smerenie. În clipele de luptă duhovnicească, când gândurile de hulă și deznădejde copleșesc mintea, tocmai atunci acoperământul ei devine scăpare sigură. Praznicul nu comemorează un eveniment al trecutului, ci ne reamintește o realitate prezentă: Maica Domnului stă înaintea Fiului ei și se roagă pentru noi.
Praznicul în calendarul ortodox român
Vedenia de la Vlaherne a dat naștere unui praznic care s-a răspândit mai întâi în lumea slavă, îndeosebi în Rusia, unde Pokrov a devenit una dintre cele mai iubite sărbători mariale. De acolo, prin legăturile liturgice ale Ortodoxiei răsăritene, a intrat și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.
La câteva săptămâni după Nașterea Maicii Domnului, prăznuită pe 8 septembrie, praznicul de la 1 octombrie vine să adâncească aceeași taină: Maica Domnului nu se îndepărtează de lume, ci rămâne maică grijulie fiecărui suflet credincios. Sute de mănăstiri și biserici din România poartă hramul Acoperământul Maicii Domnului — semn că această evlavie s-a înrădăcinat adânc în sufletul românesc.
Sub acoperământul ei
Troparul praznicului cuprinde cererea cea mai simplă și mai profundă totodată: „Acoperă-ne pe noi cu cinstitul tău acoperământ și ne izbăvește de tot răul, rugând pe Fiul tău, Hristos Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre.” Nu cerem bogăție sau sănătate lumească — cerem mântuirea sufletelor. Acesta este darul pe care Maica Domnului îl poartă sub omoforul ei: nu o viață fără greutăți, ci o viață purtată spre Hristos.
