Prima duminică după Pogorârea Sfântului Duh nu este o sărbătoare obișnuită. Duminica Tuturor Sfinților este, în calendarul ortodox, pecetea duhovnicească a Cincizecimii — ziua în care Biserica ridică privirea spre roada deplină a lucrării Duhului Sfânt în oameni. Dacă la Rusalii am primit focul de Sus, astăzi contemplăm ce a făcut acel foc în cei care l-au primit cu adevărat.
De la Cincizecime la sfințenie — o legătură teologică profundă
Nu întâmplător, Duminica Tuturor Sfinților urmează imediat Pogorârii Duhului Sfânt. Sfântul Apostol Pavel ne lămurește că nimeni nu poate zice „Domn este Iisus” decât în Duhul Sfânt (1 Cor. 12:3), iar roada Duhului este „dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea poftelor” (Gal. 5:22-23). Aceasta este, în esență, portretul unui sfânt.
Sfinții nu sunt ființe dintr-o altă lume. Sunt oameni care au primit același Duh Sfânt pe care îl primim și noi la Botez și la Mirungere și care au ales să nu stingă harul în ei. Au luptat, au căzut uneori, dar s-au ridicat și au stăruit pe calea îngustă până la capăt — aceasta este sfințenia: nu absența căderii, ci fidelitatea față de ridicare.
Soborul tuturor sfinților — mulțimea pe care nimeni nu o poate număra
Sfântul Ioan Teologul, în Apocalipsă, vede „o mulțime pe care nimeni nu putea să o numere, din toate neamurile și semințiile și popoarele și limbile, stând înaintea tronului și înaintea Mielului” (Apoc. 7:9). Aceasta este adunarea pe care o cinstim astăzi.
Praznicul îi cuprinde pe toți:
- Sfinții Apostoli — cei dintâi purtători ai Duhului după Cincizecime
- Mucenicii și mărturisitorii — cei care au pecetluit credința cu sângele
- Ierarhii și dascălii Bisericii — apărătorii dreptei credințe
- Cuvioșii și pustnicii — cei care au ales singurătatea pentru Dumnezeu
- Drepții și cei din lume — sfinții anonimi ai vieții de zi cu zi, necunoscuți oamenilor, dar cunoscuți lui Dumnezeu
Printre aceștia se numără și sfinții neamului românesc — de la martirii din primele veacuri creștine până la cei canonizați în vremea noastră. Fiecare credincios are, prin numele primit la Botez, un sfânt ocrotitor personal care mijlocește neîncetat înaintea lui Dumnezeu — o legătură duhovnicească pe care această duminică ne îndeamnă să o adâncim.
Chemarea la sfințenie ne privește pe fiecare
Praznicul Tuturor Sfinților nu este doar o comemorare a trecutului. Este o oglindă pusă înaintea fiecăruia. Dumnezeu a poruncit: „Fiți sfinți, pentru că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sfânt sunt” (Lev. 19:2) — cuvânt reluat cu toată autoritatea de Sfântul Apostol Petru (1 Pet. 1:16). Nu este o poruncă rezervată monahilor sau preoților. Este adresată tuturor botezaților, în orice stare de viață s-ar afla.
Pe drumul sfințeniei, fiecare creștin este însoțit nevăzut: de sfântul ocrotitor, de Maica Domnului, de îngerii lui Dumnezeu. Acest însoțitor nevăzut, care veghează neadormit asupra vieții noastre, răspunde chemării inimii care știe să se roage — iar rugăciunea către îngerul păzitor este una dintre cele mai vechi și mai firești forme de a întări această legătură.
Duminica Tuturor Sfinților ne cheamă, deci, la o examinare sinceră: Lasă-l pe Duhul Sfânt să lucreze în mine? Mă împotrivesc harului primit la Botez sau îl hrănesc prin rugăciune, post și pocăință? Sfinții nu au fost aleși pentru o sfințenie fără efort — au ales în fiecare zi, uneori în mijlocul suferințelor grele, să urmeze pe Hristos.
Să le cerem, în această duminică, rugăciunile lor, și să primim din pilda vieților lor curajul de a nu ne mulțumi cu mai puțin decât ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru cei ce-L iubesc (1 Cor. 2:9).
