Toată viața Maicii Domnului este, în adâncul ei, o pregătire a vasului care urma să cuprindă pe Cel Necuprins. La douăzeci și unu ale lui noiembrie, Biserica Ortodoxă prăznuiește Intrarea în Biserică a Maicii Domnului — unul dintre cele douăsprezece Praznice Împărătești, o sărbătoare care vorbește despre tăcerea sfântă a pregătirii, despre credincioșia părinților drepți și despre lucrarea lui Dumnezeu care o ia înaintea oricărei înțelegeri omenești.
Făgăduința care a adus-o pe Maria la Templu
Sfinții Ioachim și Ana au trăit mulți ani sub povara nerodniciei. Rugăciunile lor neîncetate, strigătele inimii lor îndreptate spre Dumnezeu — asemeni celor ale Anei, mama lui Samuel, care a strigat: „Doamne Savaot, de vei căuta la necazul roabei Tale…” (I Regi 1:11) — au fost ascultate: li s-a dăruit o fiică pe care au numit-o Maria. Plini de recunoștință, au făcut o făgăduință: copilul va fi închinat lui Dumnezeu, adus la Templul din Ierusalim.
La vârsta de trei ani, prunca Maria a urcat treptele Templului. Potrivit Sfintei Tradiții, ea a suit singură cei cincisprezece trepte ale Templului — număr care corespunde Psalmilor treptelor (Ps. 120–134) — fără a fi susținută de cineva, semn al lucrării dumnezeiești care o însoțea. Arhiereul Zaharia a primit-o și, îndemnat de o descoperire de sus, a condus-o în Sfânta Sfintelor: locul în care intra el însuși doar o dată pe an, cu frică și cu jertfă de sânge.
Fecioara în Sfânta Sfintelor — taina pregătirii nevăzute
Intrarea Mariei în Sfânta Sfintelor nu este doar un act de consacrare; este o taină ce depășește rânduielile Legii Vechi. Acolo unde sângele jertfelor mijlocea pentru popor, o fetiță de trei ani a venit să locuiască. Îngerul îi aducea hrană din cer — semn că pregătirea ei era cu totul deosebită de orice pregătire omenească.
Sfântul Grigorie Palama, în omilia sa la acest praznic, arată că Maria a intrat în Sfânta Sfintelor nu ca să primească sfințenia locului, ci ca să sfințească ea locul cu prezența sa. Templul de piatră se pregătea să fie înlocuit de Templul viu — trupul Fecioarei care urma să poarte pe Dumnezeu întrupat. De aceea, cinstirea Maicii Domnului în calendarul ortodox, de la marile praznice până la multele tipuri de icoane ale Maicii Domnului pe care le-a moștenit Biserica, are la bază această realitate: ea este Templul viu în care S-a sălășluit Dumnezeu.
Ani întregi de viață în Templu: rugăciune, lectura Scripturilor, lucrarea mâinilor în tăcere și curăție. O pregătire nevăzută lumii, dar plăcută lui Dumnezeu.
Semnificația praznicului pentru viața noastră
Praznicul Intrării în Biserică ne pune în față o întrebare simplă și adâncă: suntem și noi dispuși să intrăm cu adevărat în Templul lui Dumnezeu — nu doar cu trupul, ci cu toată inima? Fecioara Maria nu a ieșit din Templu să impresioneze lumea; a rămas acolo, în locul rânduit ei, în rugăciune statornică și ascultare neîntreruptă.
Rugăciunea stăruitoare a Sfintei Ana, de ani întregi îndreptată spre Dumnezeu pentru a primi rod, ne arată că există o rânduială a rugăciunii care pregătește primirea harului. Această rânduială nu se învață dintr-o dată, ci se trăiește cu stăruință — fie că ne rugăm pentru noi înșine, fie că mijlocim pentru cei dragi bolnavi, urmând rânduiala sfântă a rugăciunii pentru bolnavi pe care ne-au lăsat-o Sfinții Părinți.
Troparul praznicului
Troparul acestei zile mărturisește: „Astăzi este începutul bunăvoirii lui Dumnezeu și vestirea mântuirii oamenilor: Fecioara se arată în Templul lui Dumnezeu…” — cuvinte care leagă Intrarea în Biserică a Maicii Domnului de întreaga iconomie a mântuirii. Fiecare creștin care calcă pragul Bisericii repetă, în felul său, gestul Mariei: intră în spațiul sfânt unde Dumnezeu Se face prezent.
La 21 noiembrie, prăznuind acest praznic, suntem chemați să înțelegem că prin Botez am intrat și noi în Templul lui Dumnezeu. Fiecare Liturghie este o re-intrare în Sfânta Sfintelor; fiecare rugăciune sinceră, o participare la taina pe care a trăit-o Fecioara în acel loc de sfântă tăcere. Maica Domnului, roagă-te pentru noi!
