Pe 15 august, Biserica Ortodoxă prăznuiește Adormirea Maicii Domnului — unul dintre cele mai iubite praznice ale anului bisericesc, numit în popor și „Sfânta Maria Mare”. Este ziua în care creștinii cinstesc trecerea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de la moarte la viață, de la pământ la cer. Dar ce sărbătorim, mai exact, și de ce această zi are o lumină aparte, deopotrivă de întristare și de negrăită bucurie?
Ce sărbătorim la Adormirea Maicii Domnului
Praznicul cinstește sfârșitul pământesc al Maicii Domnului. Potrivit Sfintei Tradiții, când s-a apropiat ceasul plecării ei, Apostolii, risipiți prin lume la propovăduire, au fost aduși în chip minunat la Ierusalim spre a-i fi alături. Maica Domnului și-a dat sufletul în mâinile Fiului ei, fără durerea și frica morții obișnuite — de aceea Biserica nu vorbește despre „moartea”, ci despre adormirea ei. Iar la scurtă vreme, potrivit aceleiași Tradiții, trupul ei preacurat a fost ridicat la cer, mormântul găsindu-se gol.
De aici și paradoxul frumos al sărbătorii: deși e vorba de o despărțire, cântările praznicului sunt pline de bucurie. Căci Maica Domnului nu ne-a părăsit, ci, mutându-se la cer, a devenit mijlocitoarea neîncetată pentru întreaga lume.
Postul Adormirii Maicii Domnului
Marele praznic este pregătit printr-un post scurt, dar aspru: Postul Adormirii Maicii Domnului, care ține între 1 și 14 august. Este un timp de rugăciune sporită și de curățire, în care, în multe biserici, se cântă în fiecare seară Paraclisul Maicii Domnului — o slujbă de mângâiere adresată celor aflați în necazuri și încercări. Cine trece cu evlavie prin acest post ajunge la sărbătoare cu inima pregătită.
Tradiții și obiceiuri românești
În spiritualitatea românească, „Sfânta Maria Mare” este o zi de mare praznic, hram al multor mănăstiri și biserici din țară. Pelerinii pornesc spre marile așezăminte închinate Maicii Domnului, iar în multe locuri se face slujba de priveghere și procesiune cu icoana praznicului. Este, totodată, ziua de nume pentru toți cei care poartă numele Maria, Marian, Măriuca și celelalte derivate — o zi de bucurie în familii.
Semnificația duhovnicească a praznicului
Adormirea Maicii Domnului nu este doar amintirea unui eveniment, ci o făgăduință pentru fiecare dintre noi. În persoana Maicii Domnului vedem ce anume ne așteaptă: dacă rămânem alături de Hristos, moartea nu mai este un capăt, ci o trecere. Ea, care L-a purtat pe Dumnezeu, este cea dintâi care culege roada deplină a Învierii Lui. De aceea, în icoana praznicului, Hristos ține în brațe sufletul Maicii Sale, înfățișat ca un prunc înfășat — o răsturnare uimitoare: Fiul o poartă acum pe Cea care L-a purtat.
Pentru cine trece printr-o pierdere sau se teme de moarte, praznicul acesta este o mângâiere adâncă. Am scris despre acest lucru și în articolul despre credință în vreme de boală.
Rugăciuni către Maica Domnului
La acest praznic, credincioșii se roagă cu deosebită căldură Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Cea mai cunoscută rugăciune scurtă este:
„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.”
Troparul praznicului mărturisește taina zilei:
„Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții, și cu rugăciunile tale izbăvești din moarte sufletele noastre.”
Cine dorește să se roage mai pe larg poate citi Acatistul Adormirii Maicii Domnului sau Paraclisul, mai ales în zilele postului.
Cum trăim praznicul
- Ține, după putere, postul dintre 1 și 14 august.
- Participă la Sfânta Liturghie în ziua praznicului și, dacă te-ai pregătit prin spovedanie, apropie-te de Sfânta Împărtășanie.
- Citește Paraclisul Maicii Domnului în serile postului, mai ales dacă treci prin necazuri.
- Cinstește ziua de nume a celor dragi care poartă numele Maicii Domnului.
Adormirea Maicii Domnului ne cheamă, așadar, să privim moartea cu ochii credinței și să ne așezăm sub ocrotirea Celei care nu a părăsit lumea. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!
